Mihai se ridic¿ ¿i se apropie de fereastr¿. Ningea. Fulgi mari, t¿cu¿i, coborau din cer ca ni¿te gânduri care nu mai cer r¿spuns. Deschise u¿a atelierului. În fäa casei, o p¿tur¿ alb¿ de z¿pad¿ neumblat¿ acoperea curtea, sc¿rile, teiul b¿trân. Totul era nou. Curat. T¿cut. P¿¿i afar¿. Se întinse în z¿pad¿, cu bräele desf¿cute. Mi¿c¿ u¿or, în sus ¿i în jos, ca un copil care nu cere nimic, dar prime¿te totul. F¿cea aripi de înger. Z¿pada îl cuprindea. Cerul îl privea. Atelierul r¿m¿sese cu lampa aprins¿, martor t¿cut al unei bucurii care nu avea cuvinte. Venise iarna. Nu ca sfâr¿it. Ci ca început alb, ca o pagin¿ pe care viäa se poate scrie din nou, f¿r¿ team¿, f¿r¿ vin¿, f¿r¿ trecut. Z¿pada luase ostatic oräul. La o intersec¿ie, Mihai p¿¿i în mijlocul drumului, se äez¿ pe caldarâm, în z¿pada umed¿ ¿i pufoas¿, ¿i începu s¿ fac¿ aripi de îngeri. Cu bräele întinse, le mi¿ca lent, ca deun¿zi. Urmele r¿mâneau clare, ca ni¿te aripi. Într-un orä îngropat sub z¿pad¿, un b¿rbat care nu mai ¿tia cum s¿ scrie încerca s¿-¿i aminteasc¿ cum se r¿mâne, iar z¿pada nu mai era doar iarn¿ - ci uitare.
Bitte wählen Sie Ihr Anliegen aus.
Rechnungen
Retourenschein anfordern
Bestellstatus
Storno







