Exist¿ iubiri care tr¿iesc în ¿oapt¿,¿i altele care se aprind precum o tor¿¿ în vântul lumii.Iubiri care nu au fost scrise în scrisori ori rostite în pledoarii înfl¿c¿rate,dar care au ars în tain¿,cu o lumin¿ care nu se stinge.A¿a a fost iubirea dintre Maria T¿nase ¿i Constantin Brâncu¿i,o iubire sculptat¿ nu în marmur¿,ci în cântec,nu într-un leg¿mânt,ci într-o privire,într-o t¿cere,într-un dor nem¿rturisit.Ea,femeia cu voce de p¿mânt reav¿n ¿i jale nesfâr¿it¿,s-a n¿scut sub cerul Bucure¿tiului,dar a purtat în glas toate v¿ile ¿i dealurile române¿ti.El,b¿rbatul care a plecat descul¿ din Hobi¿a cu dalta în inim¿,a modelat lumea întreag¿ în forme simple ¿i divine.Unul a cântat durerea poporului,cel¿lalt a cioplit-o.¿i,cumva,f¿r¿ s¿-¿i propun¿,s-au întâlnit într-un moment suspendat între destin ¿i întâmplare.Nu au fost niciodat¿ un cuplu în sensul lumesc al cuvântului.Nu s-au fotografiat ¿inându-se de mân¿,nu s-au c¿s¿torit,nu ¿i-au dedicat poezii.Dar au împ¿rt¿¿it ceva mai adânc:o vibräie comun¿,o în¿elegere a frumuse¿ii care nu se strig¿,ci se p¿streaz¿ ca un foc mocnit,în miezul t¿cerii.Brâncu¿i o asculta pe Maria ca ¿i cum piatra i-ar fi vorbit.Iar Maria cânta pentru el ca ¿i cum fiecare vers ar fi fost o lovitur¿ de dalta în eternitate.Aceasta nu este doar povestea a dou¿ destine artistice.Este o odisee a spiritului românesc.O poveste despre cum dou¿ suflete ¿i-au g¿sit oglindirea unul în cel¿lalt,chiar ¿i f¿r¿ s¿ se posede.Despre cum vocea poate deveni sculptur¿,¿i piatra,cântec.Despre cum,uneori,iubirea cea mai adev¿rat¿ este cea care nu se consum¿, ci care r¿mâne,ca o Coloan¿ a Infinitului,ca o doin¿ ce nu se sfâr¿e¿te niciodat¿.Aceasta este Iubire Sculptat¿ în Cântec.O poveste adev¿rat¿.Sau poate doar o legend¿.Dar una care,ca toate marile iubiri,merit¿ spus¿.¿i auzit¿.¿i sim¿it¿.
Bitte wählen Sie Ihr Anliegen aus.
Rechnungen
Retourenschein anfordern
Bestellstatus
Storno







